Boli care se manifestă prin pierderea mirosului (anosmia)
Boli care se manifestă prin pierderea mirosului (anosmia)
Boli care se manifestă prin pierderea mirosului (anosmia)
Bolile corelate cu pierderea mirosului afectează aproximativ 19% din populația de peste 20 de ani și 25% din populația de peste 53 de ani. Pierderea mirosului este un simptom frecvent întâlnit în răceli, gripe și infecții cu SARS-Cov-2 și poartă numele de anosmie, în timp ce hiposmia înseamnă sensibilitate redusă a mirosului. Neuronii olfactivi sunt capabili să se recupereze sau să se regenereze după lezare, dar sensibilitatea la miros scade odată cu înaintarea în vârstă.
Anosmia se referă la pierderea totală a mirosului iar, în majoritatea cazurilor, este o problemă temporară, determinată de congestionarea severă a nasului în urma expunerii la diverse infectii generate de virusuri respiratorii. La persoanele vârstnice, anosmia poate dura mai mult ca la cele tinere și, în anumite cazuri, poate fi un indicator al unei afecțiuni mai grave. Pierderea mirosului poate aduce, cu sine, schimbarea gustului mâncării sau, uneori, pierderea acestuia, ceea ce poate afecta calitatea vieții.
Este important de menționat faptul că mai multe studii medicale au fost publicate în 2020 cu privire la pierderea mirosului în cazul pacienților infectați cu virusul Sars-CoV-2, fără prezența congestiei nazale. Primul1 dintre aceste cazuri, a fost semnalat în Franța, unde o femeie în vârstă de 40 de ani, bolnavă de COVID-19, a fost incapabilă să simtă 5 substanțe des folosite în testele olfactive, fără a avea congestie nazală, sau tractul sau neuroepiteliul olfactiv deteriorați. De atunci incoace, ansomia si ageuzia- pierderea celor doua functii senzoriale importante au devenit criterii de electie, binecunoscute de toata lumea pentru diagnosticul preliminar al bolii Covid19.
Simptome/afecțiuni asociate cu anosmia
Alături de pierderea simțului mirosului, alte simptome ale anosmie pot fi :
- Tuse persistentă, strănut și congestie nazală
- Dureri de cap și stare febrilă
- Dificultăți de respirație
- Edem (inflamarea unei sau mai multor părți din țesuturi din cauza excesului de lichid localizat)
Cauze și factori de risc
Simțul mirosului este rezultatul unui proces care se produce la nivelul sistemului nervos și este dependent de buna funcționare a milioane de celule nervoase aflate în cavitatea nazală. Deoarece aceste celule mor și sunt înlocuite, în permanență, de celule noi, sistemul olfactiv are capacitatea de a se ”repara” după anumite traumatisme sau leziuni, în funcție de caz. Așadar, alături de congestia nazală, cauzată de gripă sau răceală, o altă cauză importantă a pierderii mirosului poate fi deteriorarea celulelor nervoase responsabile pentru buna funcționare a acestui simț.
Infecțiile virale, rinitele și sinuzitele sunt cauze majore ale pierderii mirosului, datorită deteriorării neuroepiteliului olfactiv. O situație deosebit de gravă este cea în care nervii olfactivi sunt deteriorați, în urma unor infecții cerebrale, precum meningita sau encefalita sau tumori, unde pierderea simțului mirosului apare printre primele simptome. Structurile nervoase responsabile de miros pot fi iremediabil afectati si în urma unei intervenții chirurgicale sau a unui traumatism cranian.
La persoanele tinere, cele mai des întâlnite cauze și factori de risc cuprind: rinitele alergice, infecțiile sinusale, calitatea aerului respirat, polipii nazali și consumul de medicamente precum antibioticele, antidepresivele sau medicamentele antiinflamatorii, scleroza multiplă, deficiențele nutriționale, afecțiunile congenitale și tulburări hormonale.
Utilizarea orala a antimicoticului terbinafina se insoteste in unele cazuri de alterarea simtului mirosului, situatie care se remite in cateva luni de la oprirea administrarii.
De altfel, specialiștii spun că și utilizarea spray-urilor nazale cu pseeudoefedrina si alte substante vasoconstrictoare sau cu zinc pot duce la pierderea temporară a mirosului.
De asemenea, poate aparea afectarea simtului mirosului la pacinetii are urmeaza sedinte de radioterapie al cancerelor de cap și gât.
Există cazuri rare în care o persoană se poate naște fără simțul mirosului. Aceasta este o afecțiune genetică numită anosmie congenitală.
Cecetatorii au descoperit că neuronii senzitivi olfactivi nu exprimă gena care codifică proteina receptorului ACE2, pe care SARS-CoV-2 o folosește pentru a intra în celulele umane. În schimb, ACE2 este exprimat în celule care asigură suport metabolic și structural neuronilor senzitivi olfactivi, precum și anumite populații de celule stem și celule ale vaselor de sânge.
Constatările sugerează că infecția tipurilor de celule neuronale poate fi responsabilă pentru anosmie la pacienții cu COVID-19 și ajută la informarea eforturilor de a înțelege mai bine progresia bolii.
„Descoperirile noastre indică faptul că SarsCov2 modifică simțul mirosului la pacienți, nu prin infectarea directă a neuronilor, ci prin afectarea funcției de susținere a celulelor”, a declarat autorul principal al studiului, Sandeep Robert Datta, profesor asociat de neurobiologie la Institutul Blavatnik de la HMS.
Acest lucru implică faptul că, în majoritatea cazurilor, este puțin probabil ca infecția cu SARS-CoV-2 să afecteze permanent circuitele neuronale olfactive și să ducă la anosmie persistentă, o afecțiune care este asociată cu o varietate de probleme de sănătate mintală, în special depresie și anxietate.
Tratamentul anosmiei
Nu există un tratament specific pentru tratarea anosmiei, dar se pot trata o bună parte dintre afecțiunile asociate cu aceasta, cum ar fi gripele, răcelile, rinitele și sinuzitele alergice sau bacteriene, polipii nazali sau tumorile benigne. În ceea ce privește bolile care duc la deteriorarea neuroepiteliului olfactiv, există forme de tratament care pot aduce ameliorări parțiale, dar este de reținut faptul că neuroepiteliul olfactiv se poate autoregenera, în anumite cazuri.
În cazul afecțiunilor alergice, medicamentele antihistaminice sau cele pe bază de steroizi pot remedia eficient problema pierderii mirosului. De asemenea, spray-urile nazale cu efect anticongestionant sunt deosebit de utile în ameliorarea simptomelor, în caz de răceală sau gripă. Nu în ultimul rând, puncțiile nazale pot fi un tratament eficient de decongestionare a nasului, dacă este vorba despre o infecție sinusală.
Pentru aproximativ 95% dintre oameni, anosmia durează 2-3 săptămâni,in cazul racelilor sau gripelor obisnuite, insa in cazul pacientilor Covid, simptomatologia poate persista mai mult, pana la cateva luni.
La un an, aproape toți pacienții dintr-un studiu francez care și-au pierdut simțul mirosului după o criză de COVID-19 și-au recăpătat această capacitate, relatează cercetătorii. Există vreo șansă ca simțul mirosului să nu mai revină niciodată? In cazuri rare, da. Din fericire, pentru marea majoritate (95%) simțul mirosului revine în mai deverejme sau mai tarziu.Studiul a fost publicat online pe 24 iunie în JAMA Network Open.
Metode de prevenție
Deși nu există metode concrete de prevenire a pierderii mirosului, din cauza varietății de afecțiuni care pot determina apariția anosmiei, se poate acorda o atenție sporită condițiilor de trai, precum renunțatul la fumat, reducerea nivelului de stres, evitarea îmbolnăvirii în sezonul rece, precum și îmbunătățirea aerului respirat, cel puțin cel de acasă, prin utilizarea unui purificator de aer.
In cazul pacinetilor Covid !9 de mare ajutor pot fi exercitiile pentru recuperarea mirosului, despre care puteti citi aici .
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Harvard Health Publishing - Smell disorders: When your sense of smell goes astray
https://www.health.harvard.edu/blog/smell-disorders-when-your-sense-of-smell-goes-astray-2018121215539
Studiul „Sudden and Complete Olfactory Loss Function as a Possible Symptom of COVID-19”, publicat în JAMA Otolaryngology - Head & Neck Surgery, în aprilie 2020, autori: Michael Eliezer, MD; Charlotte Hautefort, MD; Anne-Laure Hamel, MD; et al
https://jamanetwork.com/journals/jamaotolaryngology/fullarticle/2764417
